[euskarazko hitzak bila Nola Erran hiztegiaren barnean]

euskarazko hitzetan

accoupler

accoupler /akuple/ // 1 verbe transitif
a)
parekatu parekatü (ZU) juntatu jüntatü (ZU) elkartu alkartü (ZU)
la guerre est venue, avec monsieur le mensonge son époux ou compagnon, tous deux bien accouplés, accolés l'un à l'autre
etorri da gerla, andere gezurra bere esposa edo lagunarekin, biak ederki parekatuak, bat besteari datxekiola
ils sont bizarrement accouplés familier
bikote bitxia da
b)
 = faire saillir estalarazi
il faut accoupler les juments en avril
behorrak apirilean estalarazi behar dira
2 s'accoupler verbe pronominal
 = saillir jokatu estali
le bélier ne doit pas s'accoupler avec une brebis avant d'accomplir trois ans
ahariak ez du ardirik jokatu behar hiru urte bete aitzinean